Nu e o dimineață frumoasă, domnule președinte Iohannis

Nimic mai firesc, pentru un om care a declarat că se simte confortabil la Cotroceni, decât să-și prelungească sejurul: „Am luat o decizie important și vreau să v-o comunic acum, aici, în această dimineață frumoasă. Sunt ferm hotărât să candidez pentru încă un mandat de președinte al României”. Nu e deloc o dimineață frumoasă: în 24 de localități din 14 județe gospodăriile oamenilor sunt sub ape, ROBOR-ul ne-a ajuns la gât, PSD a decis să suspende poporul român până își scapă liderul de pușcărie.

După ce s-a gândit câteva ore, Președintele a revenit în fața presei, constatând că „scena politică românească a intrat într-o fază destul de tulbure”. Nu e deloc tulbure decât pentru un om care citește 1,8732394255 pagini pe zi din 133. Aflat încă în Săptămâna Lecturii, Klaus Iohannis nu și-a găsit timp să asculte declarațiile de ieri ale lui Liviu Dragnea. Dacă le-ar fi ascultat, i-ar fi fost foarte limpede: Mergem până la capăt pe drumul spre dictatură!

Întrebat de ce și-a anunțat candidatura acum, Președintele României a invocat sondajele care arată că peste 80 la sută dintre români sunt nemulțumiți. Între ei se află și cei șocați de desemnarea fără crâcnire a doamnei Vasilica Viorica Dăncilă, și cei cărora Klaus Iohannis le-a promis un Proiect de Țară încă din octombrie anul trecut. Toți cei care l-au votat și care constată „acum și aici” că Președintele n-a făcut nimic. Observă doar, cu detașare, că „una dintre marile probleme din Constituția noastră este reprezentată tocmai de posibilitatea absolut necontrolată de a da ordonanțe de urgență pe timpul vacanței parlamentare”. În tot timpul șederii sale confortabile la Cotroceni, întreruptă doar de vacanțe, concedii și weekenduri, n-a dat nici un semn că ar trebui modificată Constituția. Nu-mi amintesc ca, până astăzi inclusiv, președintele să fie emis vreo idee competitivă. De altfel, înconjurat de o armată de consilieri, pare în permanență neconsiliat. (Ieșirea publică de astăzi e ultimul exemplu).

De pe 7 iunie ne ține în koanuri, în cimilituri. Și ne tot încredințează că nu-i e teamă de suspendare, știind (măcar atât) că Partidul Suprarealist al lui Dragnea și Alde Tăriceanu n-au nici un interes să-l suspende.

Nu „calm” se numește atitudinea imperturbabilă a Președintelui, ci relaxată detașare. De parcă ar fi liderul Insulei Fericiților.

De ce simțit nevoia să ne informeze că va candida pentru al doilea mandat, când, „aici și acum”, Dragnea e în stare, ca să scape de pușcărie, să aducă România în prag de război civil? Simplu: pentru că simțea în spate răsuflarea precipitată a unuia umflat în sondaje, personajul numit Cioloș (care a luat pe șest „Legiunea de Onoare”) și care a primit ordin să candideze.

Cine îl va sprijini pe Klaus Iohannis în alegeri? Peneleul, cu Ludovic Orban în cap, a cărui prostie a împins pesedul la putere? (Usereul se aliniază în spatele lui Cioloș).

Nu e o dimineață frumoasă, nici măcar pentru Președinte.

În România nu va mai fi multă vreme dimineață.